Țăranii și pandemia

În interviurile prin telefon pe care le-am rea­lizat pentru numărul trecut al revistei („Sperăm și rezistăm”), am aflat că, în Fran­ța, pandemia a stârnit o solidaritate exemplară a orășenilor, cu producătorii locali de bunuri ali­men­tare. Un curent de opinie salutar, care îi îndeamnă pe francezi ca acum, în aceste vremuri dificile eco­nomic, să-și cumpere alimentele de la micii produ­că­tori din sate, pentru a-i sprijini. Ba, mulți tineri se reorientează către viața la țară, convinși că după această teribilă pandemie, agricultura își va re­că­păta adevărata importanță, oamenii dorind să mă­nânce natural și curat. Exact în același timp, și în Ro­mânia lucrurile încep să se miște în aceeași di­rec­ție, iar primii care au pus-o în practică au fost oa­menii din satul Ciugud, din județul Alba. Pri­ma­rul de acolo (renumit pentru realizările lui) a făcut rapid o platformă online, și în doar cîteva zile a apă­rut primul Aprozar Virtual, prin mijlocirea căruia orice sătean își putea pune la vânzare alimente din propria gospodărie. Ideea s-a răspândit ca un foc, căruia vântul stării de urgență i-a suflat în flăcări: în nici o lună de zile, pe internet sau pe rețelele de so­cializare au apărut sute de astfel de magazine vir­tuale, unde, la „tarabe digitale”, țăranii își vând mar­fa concretă. Ba mai mult, ți-o aduc acasă, încât să nu fii nevoit să înfrunți riscul infectării. Dacă îna­inte era vorba că țăranul nu știe ce-i șofranul, am des­chis calculatorul să văd dacă acum știe ce e… in­ternetul. Și, imediat, pe Facebook mi-a apărut gru­pul Producători din zona Orăștiei. Am pus mâna pe telefon și a doua zi am avut la poartă tot ce co­man­dasem: câte trei legături de salată, ridichi, pă­trun­jel, ceapă verde, spanac, țelină, usturoi verde. În total, 40 de lei, cu transport inclus. Toate proas­pete, tocmai culese din grădină! Să tot trăiești să­nă­tos! Dacă am văzut că procedeul funcționează, m-am apucat să comand și alte produse de la țăranii din zonă. Și, odată cu ele, am cules și informații, bune să descrețească mintea, în panica produsă de pandemie.

FERMA LUCAN: „E nevoie de un gest de solidaritate cu producătorii români”

Se află în satul Tămășasa, la distanță de vreo 30 km de Orăștie. Este o fermă de familie, spe­cia­lizată în produse lactate. Ma­riana, alături de soțul ei, ține întreaga gospodărie. Sunt ti­neri, en­tu­ziaști și s-au adap­tat ra­pid noilor ce­rințe.
„Înainte vindeam doar la piață, unde cum­pă­rătorii sunt oameni în jur de 50 de ani. De când lu­crăm și pe in­ter­net, clienții sunt mai ti­neri și fac comenzi. De obicei, cer preparate lactate din tot ce avem – lapte, brânză telemea, caș, smân­tână, urdă, brânză dulce. În mica noastră fermă de fa­milie lucrăm doar eu cu soțul meu. Avem 17 vaci, 115 oi și șase scroafe mari. Ne mai ajută și soacra mea. Piața la Orăștie este deschisă și e normal să fie așa, ce-ar face oamenii fără marfa produ­că­to­ri­lor? Eu merg la piață o zi da și una nu, am avut foar­te multe comenzi telefonice de dus în perioada asta. E mai greu un pic, că sunt multe drumuri de făcut, dar mă bucur că merg vânzările. Nu știm ce va urma. Cred că o să fie o perioadă mai dificilă, sunt mulți oameni care nu își mai iau salariile întregi. Neavând bani să cumpere, ne vor scădea și no­uă vânzările, dar poate mai lăsăm din preț, și o să fie bine. Om vedea! Important este ca lumea să înțeleagă câtă nevoie este în momentul de față ca oamenii să cumpere de la producătorii locali. E ne­voie de un gest de solidaritate cu noi. Nu doar pen­tru că asta înseamnă să fim susținuți, dar în felul ăsta, oamenii vor avea alimente curate și proas­pete”.

LEGUME BERIU: „Ar fi spre binele tuturor să se dezvolte micile afaceri țărănești”

Pe doamna care mi-a adus zar­zavaturile la poartă o chea­mă Alina Nicula. Soțul ei con­duce mașina, ea livrează pun­gile gata pregătite conform comenzilor telefonice. Lo­cu­iesc în satul Be­riu din județul Hunedoara, unde au solarii și vor să le extindă.
„Avem comenzi foarte multe! Livrările la do­mi­ciliu prin in­ternet ne-au ajutat. Avem în solar ri­dichi, ceapă, spa­nac, pă­trun­jel, țelină, usturoi… doar produse de se­zon. Ținem și păsări, și atunci când avem în surplus ouă, le oferim la vînzare. Mergem și la piață, dar din cauza restricțiilor de circu­la­ție, oamenii vin mai puțin, așa că sunt foarte mulți vârstnici sau familii cu copii care preferă să ne sune și le du­cem marfa acasă, pen­tru o taxă su­plimentară de cinci lei. Sunt optimistă, aș zice că e chiar mai bine ca anul trecut și cred că această perioadă îi va obiș­nui pe oameni să cumpere și pe mai departe de pe internet. Cu sigu­ranță că vom trece cu bine peste această încercare. De altfel, aici, la țară, nici nu se simte sta­rea de urgență, suntem atât de prinși cu munca, încât veștile rele ajung mai greu la noi. Cine are timp să se uite la tele­vi­zor, mai ales că mare par­te din ce se spune sunt min­ciuni și exa­gerări… Noi avem o ju­mătate de hectar de pământ și încercăm acum să acoperim cu solar toată suprafața. Pentru noi nu este o afa­cere nouă, cu asta s-au ocupat părinții încă înainte de revoluție, și am preluat și știința lor, și ideea. Așa­dar, este o moștenire de fa­milie. Lucrez cu mama și mă mai ajută și soțul, atunci când nu mer­ge la serviciu. Când sunt peri­oade foarte aglo­me­­­rate, avem niște rude aici în sat și mai apelăm la ei. Cam așa ne descurcăm. Ar fi spre binele tu­turor să se dezvolte micile afaceri țărănești. Marfa au­toh­tonă e de o mie de ori mai bună decât cea de im­port. Ar trebui să ne sprijine și statul cumva. Pro­du­că­torii români să aibă întâietate pe piața de alimente”.

SOLARIILE PEȘTEAN: „Pot să ofer un câștig aproape la fel ca în Germania”

Pe celălalt mal al Mureșului își are solariile Ti­beriu Peștean, un producător de-acum cunos­cut, pen­tru că marfa lui este de foar­te bună calitate. Am mai scris des­pre el în Formula AS. În pe­rioa­da ul­te­rioară, a început con­versia la legume certificate bio.
„Acum toate sunt făcute în solar, arată fain! Deja sunt fă­cute legumele de sezon! Cul­turile de primăvară sunt gata – ridichi, salată, broccoli, ceapă. Acum le recoltez și o să pun în loc roșii, vinete, ardei. Am pri­mit acum comenzi, nici nu pot să le fac față. Dacă aș avea la cules niște oameni, poate m-aș descurca mai bine. Supermarket-urile mi-ar fi luat, dacă aveam, 8-9 mii de legături de ridichi. Dar pentru asta îți trebuie trei oameni ca să poți face rapid legături, să dai marfă proaspătă. Cu oamenii pe care îi am nu pot să culeg cantitatea asta. Eu nu depind atât de mult de piață, la mine e important să am cu cine să lucrez, să am oameni la cules, ca să pot onora comenzile magazinelor mari. Din păcate, românii preferă în continuare să plece la muncă în străinătate, deși eu, de exemplu, aș putea să îi dau unui om un câștig aproape la fel ca în Germania, mai ales că de anul viitor voi vin­de legume bio certificate. Forța de muncă rămâne problema principală în România, nu pandemia”.

FERMA VOINEA: „De criză e îngrijorat Trump, nu eu, cu 800 de oi și 100 de vaci!”

Se află în satul Pricaz, la doar câțiva kilometri de Orăștie, și comercializează carne de miel. De fermă se ocupă cu o mână de fier doamna Ileana Voinea. Tot ea preia și comenzile, tot ea îi ia din scurt și pe miniștrii Agri­cul­turii care mai trec prin zonă.
„Fostul ministru al Agri­cul­turii a venit pe la noi și eu i-am dat o listă cu 12 lu­cruri de rezolvat pentru fer­mieri. A revenit după un an și l-am întrebat: «Ce-ați re­zol­vat din listă într-un an, dom’ minis­tru?». Vă spun eu: nimic! Va­lea, nu am ce să mai discut cu voi! Văd că actuala echipă e mai hotărâtă. Mai fac lu­cruri ca să ne sprijine și pe noi. Vânzarea merge până acum foarte bine, deși piețele nu prea mai au clienți și nu am mai putut trimite în Italia miei pen­tru Paștele catolic. Ne-a ajutat foarte mult inter­ne­tul, unde s-au dis­tribuit anunțurile produ­că­torilor locali. Dar im­portant este că avem comenzi și treaba merge! De criză e îngrijorat Trump, din America, și Merkel, din Germania, nu eu, cu 800 de oi și 100 de vaci! Sigur că acum, cu virusul ăs­ta, e o mică îngri­jo­rare, da’ nu ne speriem. Pentru noi, pandemia n-a însemnat nimic, că tot așa mun­cim, de dimineață până seara. Că vaca zbiară de foame, vițelul are nevoie de lapte, la porc trebuie curățat și de oi trebuie avut grijă. Ca să fie clar: cine vrea să mun­cească și să aibă grijă de familia lui poate să o facă, în agricultură este loc! Cine nu, stă în bloc, se uită la televizor și bea cafele. As­ta este! Acum, îm­preună cu încă 5 fermieri din zo­nă, facem o coo­perativă, și pentru asta suntem scutiți de impozite, ceea ce contează mult. Băiatul meu are 22 de ani, a terminat liceul, și este cu noi, aici. S-a săturat de muncă: a fost la discuit, a venit la muls oile, a reparat o baterie la tractor, a curățat la porci și încă nu e gata ziua. Și mâine dimineață o ia de la capăt. Asta înseamnă agricultură. Dar nu ne plângem, că muncim cu drag și trăim din ce facem. Și ne bucurăm că există un viitor pentru noi”.